Tuesday, November 28, 2006

miercuri dimineata..

Unde? Acolo.

De ce? Pentru aici e prea tarziu.

Cuvintele astea mi-au rasarit in minte azi noapte in timp ce imi sorbeam cafeaua. Tigara imi era stinsa, dar ramasese un fir de fum care imi ascundea gandurile. Gandurile in care imi erau amintirile. Cand mi s-au redus amintirile la un simplu fir de fum? Azi-noapte nu am dormit. Mi-am contemplat golul din fata ochilor intr-o miscare brauniana a degetelor pe fular. Fularul meu si al lui. Nu mai simteam degetele lui, cum as fi putut sa simt atunci... simteam albastrul fularului contopit cu rosul meu... calmul lui cu agitatia mea inexplicabila. Inca o tigara, infinite particule de fum imi invadeaza plamanii si ies, ca pentru un moment sa imi infatiseze ochii goi. E cenusa, e scrum, e efemer... iti da o iluzie gri si apoi dispare... se contopeste cu nimicul din jur, cu linistea din bucatarie, cu intunericul de afara.

Imi ingrop ochii inchisi dimineata in ceata. Imi sting curiozitatea cu o tigara. Imi ingrop singuratatea in omul care imi trimite mail-ul zilnic. Isi cauta singuratatea in mine. Ii fac loc pe banca singuratatii mele si il las sa isi scrijeleasca gandurile pe lemnul unde gandurile noastre raman.

Alunec pe panta realitatii pe care incerc sa mi-o construiesc. Inca o tigara stinsa, inca un fir de fum serpuit in bucataria asta singura.

Monday, November 27, 2006

marti..

Mi-am luat fularul din mainile lui. Azi. Si mi l-am pus la gat, bucurandu-ma de fiecare parte a lui. Bucurandu-ma ca un copil care viseaza o jucarie si o primeste. Noua si frumoasa, in cutia ei colorata. Dupa multe vreme de circulat in tramvai si troleu, azi am mers pe jos pana acasa. M-am oprit la un moment dat sa ma uit in jur sa descopar o lume pe care, la un moment dat am pierdut-o. Mi-am aprins vesnica tigara si m-am oprit. Am inghetat in timp, asa cum ingheata o frunza pe jos. Cateva secunde, apoi iar isi ia zborul rosu intr-un infinit de miscari ritmice si jucause. Pacat ca isi ia zborul. As fi vrut sa raman asa mai mult timp; inghetata intr-un moment in care grijile mele zboara pe spatele altor frunze gri. Dar tigara se termina, fumul se pierde in aer, frunza mea rosie pleaca, fularul e zburat de vant.

Si merg mai departe, pana cand, intr-o rafala de vant, amintiri demult priedute imi revin. E ciudat cum credeam ca unele lucruri pe care le-am scos din minte nu vor reveni. Si au revenit brusc. Nu stiu daca era cladirea rosie, sunetul de Red Hot Chili Peppers din mintea mea sau mirosul de Lucky Strike de la omul ce tocmai a trecut mi-au adunat atatea amintiri si le-au dat drumul sa isi plimbe pasii marunti in capul meu. Mi-e dor de mare. Atat de mult timp parca a trecut de cand am fost ultima data cu picioarele goale pe nisip. Cand am devenit atat de monotona? Nu vreau sa mai traiesc din amintiri... vreau sa evadez in propria mea imaginatie. Sa imi desprind elasticul din par, sa imi las mainile sa se joace cu vantul si picioarele sa se ingroape in nisip.

Dar acum ma limitez la drumul meu spre casa si imi mai aprind o tigara din care sorb cu sete.

Saturday, November 25, 2006

luni...

Azi am facut ce fac de obicei. M-am trezit, mi-am inchis alarma aia nenorocita, m-am dat jos din pat, am mers la baie. Spalatul pe dinti si pe fata nu prezinta nimic nou. Ma imbrac din nou in alt nesuferit de taior, imi iau aceeasi papuci cu toc in care imi strang degetele. Imi pun zambetul maro, imi pun ochii verzi, imi iau geanta si iar merg. Afurisit de servici. Aceeasi oameni, aceleasi rasete false, aceleasi dosare pline de numere intr-un amalgam enervant. Astept ora 5… vine atat de greu. Iesi din cladirea asta si primul impuls e sa imi scoti pachetul de Davidoff si sa imi aprind o tigara. M-am lasat de saptamana asta. Am uitat. Dar o tigara ar merge bine acum.

Trebuie sa ma intalnesc cu Delia. Inca are datoria aia cu cafeaua. Am mers agale spre Laptarie. M-am oprit si mi-am luat un pachet de Kent. Renunt la ideea cu nefumat. Nu mi e potriveste. “Buna, Delia!”… Aceleasi discutii, aceleasi povesti, aceleasi lamentari despre lipsa unei vieti personale, despre lipsa unui el. Dar azi am ajuns la lucruri din copilarie. A fost atat de ciudat sa ii povestesc despre primul tip pe care l-am iubit, despre primul meu sarut, despre tot. Ea e altfel. Ea asculta si isi plimba mainile pe marginea cestii de cafea, intr-o miscare involuntara parca. Eu gesticulez si ma uit la manichiura facuta aseara. Au fost 20 de minute pe care le-am avut pentru mine si in alea mi-am facut manichiura. O remarca, o lauda trecator, si isi continua miscarea draguta pe ceasca neagra. Mi-aprind prima tigara. A trecut ceva vreme. Si fumul pe care il scot pe nas si pe gura ma face sa vreau mai mult.

La un moment dat, ma scuz ca am multa treaba si plec. Plec pentru ca vreau sa ma plimb singura pe strazile Bucurestiului, sa imi dau jos tocurile si sa merg desculta. M-am saturat de tocuri si de fusta asta creion.

Ajung acasa, imi aprind becurile si ma trantesc pe canapea. La ce bun o canapea daca o gasesc goala cand ajung acasa? Imi aprind o alta tigara, imi iau o doza de cola din frigider si ma pun la laptop. Iau aparatul si imi scot pozele de ieri. Sau era anul trecut? Nici eu nu mai stiu. Dar eram fericita si radeam. Cand a fost asta? Mi s-a terminat tigara in scrumiera. Imi mai aprind una. Daca se termina pachetul mai am altele ascunse prin casa. Mi-era frica sa nu mi le gaseasca mama cand mai venea pe la mine in vizita. Desi stie ca nu ma pot lasa.

Imi simt viata trecand pe langa mine, vajaindu-mi prin urechi. “You’ve got mail”. Sunt curioasa ce newsletter am mai primit. Hmm…da. O gluma, o poza frumoasa pe care o proptesc pe desktop si imi continui plimbarea anosta prin casa, in halat, cu tigara in mana, ca o stafie. Imi place piesa asta. Ma face sa vreau sa sun pe o persoana iubita. Pe cine iubesc eu acum? Nu conteaza. O schimb. Janis Joplin ma face sa dansez. Si dansez, cu tigara in mana, in miscari nerafinate. Parca stiam sa dansez. Ultima data cand am verificat. Cand a fost asta?

Imi simt viata trecand pe langa mine. Ma pun in patul gol, las o veioza aprinsa si imi pun capul pe perna. In sus nu e nimic interesant. Gandurile mele se afiseaza pe tavan. Maine e marti…