Tuesday, November 28, 2006

miercuri dimineata..

Unde? Acolo.

De ce? Pentru aici e prea tarziu.

Cuvintele astea mi-au rasarit in minte azi noapte in timp ce imi sorbeam cafeaua. Tigara imi era stinsa, dar ramasese un fir de fum care imi ascundea gandurile. Gandurile in care imi erau amintirile. Cand mi s-au redus amintirile la un simplu fir de fum? Azi-noapte nu am dormit. Mi-am contemplat golul din fata ochilor intr-o miscare brauniana a degetelor pe fular. Fularul meu si al lui. Nu mai simteam degetele lui, cum as fi putut sa simt atunci... simteam albastrul fularului contopit cu rosul meu... calmul lui cu agitatia mea inexplicabila. Inca o tigara, infinite particule de fum imi invadeaza plamanii si ies, ca pentru un moment sa imi infatiseze ochii goi. E cenusa, e scrum, e efemer... iti da o iluzie gri si apoi dispare... se contopeste cu nimicul din jur, cu linistea din bucatarie, cu intunericul de afara.

Imi ingrop ochii inchisi dimineata in ceata. Imi sting curiozitatea cu o tigara. Imi ingrop singuratatea in omul care imi trimite mail-ul zilnic. Isi cauta singuratatea in mine. Ii fac loc pe banca singuratatii mele si il las sa isi scrijeleasca gandurile pe lemnul unde gandurile noastre raman.

Alunec pe panta realitatii pe care incerc sa mi-o construiesc. Inca o tigara stinsa, inca un fir de fum serpuit in bucataria asta singura.

2 comments:

Anonymous said...

draguta povestea .. dar cam trista... poti mai bine ;)

Anonymous said...

pe mine nu ma surprinde.stiam de ce esti in stare ...ma face doar sa ma conving pt a100a oara k esti super mega talentata.desi stiam asta de mult timp,tot ce am citit acum e cea mai buna confirmare.imi place mult!.chiar mult de tot!super,super mult!