Saturday, November 25, 2006

luni...

Azi am facut ce fac de obicei. M-am trezit, mi-am inchis alarma aia nenorocita, m-am dat jos din pat, am mers la baie. Spalatul pe dinti si pe fata nu prezinta nimic nou. Ma imbrac din nou in alt nesuferit de taior, imi iau aceeasi papuci cu toc in care imi strang degetele. Imi pun zambetul maro, imi pun ochii verzi, imi iau geanta si iar merg. Afurisit de servici. Aceeasi oameni, aceleasi rasete false, aceleasi dosare pline de numere intr-un amalgam enervant. Astept ora 5… vine atat de greu. Iesi din cladirea asta si primul impuls e sa imi scoti pachetul de Davidoff si sa imi aprind o tigara. M-am lasat de saptamana asta. Am uitat. Dar o tigara ar merge bine acum.

Trebuie sa ma intalnesc cu Delia. Inca are datoria aia cu cafeaua. Am mers agale spre Laptarie. M-am oprit si mi-am luat un pachet de Kent. Renunt la ideea cu nefumat. Nu mi e potriveste. “Buna, Delia!”… Aceleasi discutii, aceleasi povesti, aceleasi lamentari despre lipsa unei vieti personale, despre lipsa unui el. Dar azi am ajuns la lucruri din copilarie. A fost atat de ciudat sa ii povestesc despre primul tip pe care l-am iubit, despre primul meu sarut, despre tot. Ea e altfel. Ea asculta si isi plimba mainile pe marginea cestii de cafea, intr-o miscare involuntara parca. Eu gesticulez si ma uit la manichiura facuta aseara. Au fost 20 de minute pe care le-am avut pentru mine si in alea mi-am facut manichiura. O remarca, o lauda trecator, si isi continua miscarea draguta pe ceasca neagra. Mi-aprind prima tigara. A trecut ceva vreme. Si fumul pe care il scot pe nas si pe gura ma face sa vreau mai mult.

La un moment dat, ma scuz ca am multa treaba si plec. Plec pentru ca vreau sa ma plimb singura pe strazile Bucurestiului, sa imi dau jos tocurile si sa merg desculta. M-am saturat de tocuri si de fusta asta creion.

Ajung acasa, imi aprind becurile si ma trantesc pe canapea. La ce bun o canapea daca o gasesc goala cand ajung acasa? Imi aprind o alta tigara, imi iau o doza de cola din frigider si ma pun la laptop. Iau aparatul si imi scot pozele de ieri. Sau era anul trecut? Nici eu nu mai stiu. Dar eram fericita si radeam. Cand a fost asta? Mi s-a terminat tigara in scrumiera. Imi mai aprind una. Daca se termina pachetul mai am altele ascunse prin casa. Mi-era frica sa nu mi le gaseasca mama cand mai venea pe la mine in vizita. Desi stie ca nu ma pot lasa.

Imi simt viata trecand pe langa mine, vajaindu-mi prin urechi. “You’ve got mail”. Sunt curioasa ce newsletter am mai primit. Hmm…da. O gluma, o poza frumoasa pe care o proptesc pe desktop si imi continui plimbarea anosta prin casa, in halat, cu tigara in mana, ca o stafie. Imi place piesa asta. Ma face sa vreau sa sun pe o persoana iubita. Pe cine iubesc eu acum? Nu conteaza. O schimb. Janis Joplin ma face sa dansez. Si dansez, cu tigara in mana, in miscari nerafinate. Parca stiam sa dansez. Ultima data cand am verificat. Cand a fost asta?

Imi simt viata trecand pe langa mine. Ma pun in patul gol, las o veioza aprinsa si imi pun capul pe perna. In sus nu e nimic interesant. Gandurile mele se afiseaza pe tavan. Maine e marti…

4 comments:

Ciudatica said...

wow... deci tu Fanci tu .. deci .. esti tare, deci foarte tari povestile, stiam ca ai imaginatie dar chiar m-ai surprins :) supir tari povestile ;) keep it up :D

Fanchi said...

multumesc :D

OnuTza said...

tare..eu de obicei urasc ziua de luni...sau o "iubesc"..nici eu nu mai stiu..depinde...oricum imaginatia ta e...

OnuTza said...

oricum.. uneori eram curioasa... sa vad ce ascunzi in "jurnalul" care era tot timpul inchis..:) si in care scriai noptzile nedormite de la ank.. acum am aflat.. cred k nu e pe departe...sau nu se stie:> oricum imi face placere sa citesc..