Friday, December 29, 2006

Sambata... din altcineva.

"Te trezesti intr-o dimineata cu un gust amar in gura, cu dintii incarcati de visele noptii, degetele de la maini umflate si urate, ochii mici si incetosati.

Iti dai seama ca asta faci de o viata intreaga. Te trezesti ca, la fel ca in fiecare zi, sa iti repeti activitatile zilei precedente. Incepi sa te intrebi pentru ce?

Pentru ca rutina asta a ajuns sa iti domine viata, si tu te lasi prinsa in ea ca si intr-un vartej din care nu mai poti scapa, si franghia parca incepe sa se invarta odata cu tine si cu miscarea circulara a apei.

Iti dai seama ca ai ajuns sa faci ceea ce ti se spune. Te trezesti, te duci la baie, te speli. Iti faci patul, te imbraci, pleci. La scoala sau la munca. Pentru ca asa trebuie. De ce ai ajuns sa crezi ca lipsa unei vieti personale e o chestie normala?

Iti dai seama ca nu mai stii sa iubesti. Ca a trecut perioada in care fiecare cantec siropos de dragoste iti dadea fiori, te cuprindeau amintiri placute si ganduri cu zambete zburau prin mintea ta. Acum de ce mai plangi cand auzi un cantec de dragoste? Pentru ca nu stii ce altceva sa faci? Sau pentru ca iti e dor sa iubesti si sa te simti implinita oarecum. Ti s-a indus in sistem conceptia ca dragostea te va desavarsi, ca tu ai o persoana care sa fie pe deplin compatibila cu tine si ca e jumatatea ta. Dar daca e la capatul diametral opus al lumii si sansele sa va intalniti sunt minime sau chiar nule? Atunci tu stai si astepti ca cineva sa vina la tine si sa iti spuna „tu esti jumatatea mea”.

Acum te-ai obisnuit sa nu iubesti si sa fii singura, tu si tigara ta, dupa care te ascunzi atunci cand iti e frica de o altfel de singuratate. De singuratatea salasluita in altcineva. De a te imparti pe tine, care oricum esti doar o jumatate, cu oricine altcineva.

Sufli si iti ascunzi din nou ochii inlacrimati de la atatea melodii de dragoste dupa fumul ce, la un moment dat, va inceta sa te mai acopere. Vroiai sa fie ca si niste socuri electrice? Sa le asculti si dragostea sa te umple din nou? Nu e asa. Te gandesti la faptul ca tu poate esti altfel. Tu nu ai nevoia obsedanta de dragoste pe care o are toata lumea. Tu crezi poti trai singura, cu scrum, fulare, maini si ceai. Cu vise ingramadite in bucataria mica a creierului tau."



Dar visele la un moment dat imi vor zbura. Ca si amintirea frumoasa, ca si scrumul de pe pervaz, ca si frunzele vechi si uscate ce le-am tinut in camera.
Vor zbura si va trebui sa imi cladesc altele. Poate in alta camera, poate in alte scrumiere, poate in alte lumi. Dar cu aceleasi maini, cu aceleasi miscari timide.

5 comments:

andra said...

so..de unde sa incep?
cateva leitmotive am observat(such as smokes,dreams,maini,..dreams..)heh
oricat ai vrea sa scrii despre altcineva,eu cred ca ajungi sa lasi si cateva particele din tine.which is gadem good.(imi plac textele unde ma regasesc).ai ceva autenticitate,da' ar fi si mai ok sa 'extinzi' subiectu'(gen nostalgie de cartarescu)
in rest,u kick ass :>

Anonymous said...

hmm...crek asta e cam singurul lucru care il citesc cu placere..zi de zi intru sa vad dak ai mai scris...imi place cum combini noul cu clasicul...imi place cum gandesti...oricum eu zic sa continui...chiar ai talent..abia astept duminica...si sincer zic k ar trebui sa scri in continuare din sufletul tau si sa nu ascultzi criticile noastre..cel mai important e satzi placa tzie...bye...

Fanchi said...

Multumesc, anonymous :) Ma bucur ca iti plac povestile :)

And mum dear, cred ca oricine ajunge sa lase particele din sine unde scrie/deseneaza/picteaza/fotografiaza.
Chiar si intr-un lucru minuscul. E parte din el/ea.

diana17 said...

deci nu am citit pana acum pe net ceva mai frumos! continua sa scrii! e un fragment care mi se potriveste cuvant cu cuvant....si probabil nu numai mie..!bravo! tot aja;) :*

ma ning in fluturi said...

cel mai mirific:) nu exista stiu..dar zici ca m-am ascuns eu printre cuvintele acelea.
ps:cred ca citesc blogul tau de prin iarna..dar nu ti-am lasat niciun comment.dar mai bine mai tz decat niciodata :)