Thursday, December 14, 2006

vineri...

Stau in ploaie, in fata unei oglinzi imaginare. Singurul lucru aprins din si langa mine e tigara, nicotina ingropata in plamani. Cortina e trasa, lumea a plecat, totul e inchis. Imi inchid si eu ochii si ascult cum ma picura norii, cum zboara scrumul in aer, cum o scama de pe fular se joaca pe langa parul meu.

Imaginea din oglinda e distorsionata si se uita la mine cu o privire goala si rece. De pe acoperisul blocului vad luminite umede care danseaza in jurul unor puncte de reper nevazute. Construiesc in jurul meu un zid de fum si langa mine totul devine o ceata prin care nu vreau sa privesc decat cu ochii inchisi, cu genele planse de ploaie.

„Tu o sa ramai singura. Tu o sa ramai intre tigarile tale si lumea ta imaginara. Tu o sa ramai trista tragand anost dintr-o tigara care nu se va mai termina.”

„O sa te trezesti vreodata din visarea asta incetinita?”

Imi tin ochii inchisi, intr-o incercare surda de a pastra visul cat mai mult, de a tine zambetul ala pe retina, ce a-l lipi de pleoape pentru a nu-l uita. In pumnul stang strang amintirea aceea. Si nu ii dau drumul dintr-o ambitie prosteasca de a ma atarna de ceva care inca ma doare. Cand imi deschid pumnul, amintirea zboara si in palma imi picura lacrimi albastre si sarate. A disparut. Undeva. Acolo. Aici?

„Maine dormi mai mult. Pastreaza-ti somnul fara vise si trezeste-te cand soarele de sambata o sa iti zambeasca”

13 comments:

Foxxy said...

mult, mult, mult, mult mai faina :D

Anonymous said...

asta:
„Tu o sa ramai singura. Tu o sa ramai intre tigarile tale si lumea ta imaginara. Tu o sa ramai trista tragand anost dintr-o tigara care nu se va mai termina.”
si asta:
Imi tin ochii inchisi, intr-o incercare surda de a pastra visul cat mai mult, de a tine zambetul ala pe retina, ce a-l lipi de pleoape pentru a nu-l uita.
imi par foarte cunoscute. asta-i cel mai frumos de pana acum. la posturi mai dese ;)

andra said...

tu esti la stadiul de writing of love.


(citatu intreg e : "writing of love,and finding it)
te pup.

Fanchi said...

nu stiu de ce iti par cunoscute... adica sunt de la mine :) nu sunt luate de niciunde :)

multumesc frumos :)

Anonymous said...

Ti-e mai bine cu tigara decat ti-ar fi cu oricine, dar n-ai inca puterea sa recunosti. Si este foarte posibil ca asa sa fie mereu. Ce inseamna de fapt 'tigara' pentru tine?
VS

Fanchi said...

Eu nu scriu din perspectiva mea. Nu sunt gandurile mele. Sunt gandurile ei. E o diferenta.

Anonymous said...

Daca te rog sa-mi spui ale cui sunt gandurile as face o gafa? N-am citit tot, asa ca acorda-mi te rog circumstante atenuante.
Dar daca ceea ce scrii vrei sa urmezi sau ti se pare a fi un ideal, ar fi bine sa renunti de pe acuma. Ti-o spune unul care crede ca stie ce spune. Toata copilaria si tineretea mi le-am petrecut asteptand sa vina seara ca sa ma pot imagina in felul pe care-l descrii tu! Toata viata mi-o privesc prin fumul 'tigarii'! O vreme a fost al naibii de bine, dar a venit clipa cand am realizat ca pot profita de chestia asta. Si acuma mi-e rusine!
Gandeste-le, exprima-le, dar nu ti le insusi cu adevarat. O sa vina o zi in care te vor scoate din carti.

Fanchi said...

Nu e o persoana definita. Dar nu e nici un ideal sau un motiv al vietii. Sunt doua chestii diferite. Nu intentionez sa ajung asa... scriu pur si simplu pentru ca am creat cumva un personaj. Anonim, as putea spune.

olga stefan said...

sunt cateva portiuni care imi plac, dar mai poti lucra pe text, la firul narativ, e un usor dezechilibru. te mai citesc:)

primu anonymous said...

ma imi par cunoscute pentru ca le-am simtit o buna perioada de timp. iar scrierea lor in forma asta da o mare valoare textului. n-am vrut sa te acuz de nimic ;)

Fanchi said...

Olga, multumesc. O sa incerc, desi mi-e foarte ciudat sa ii conturez viata...

Primu annonymous, multumesc :)

Chat Noir said...

concluzie:dedublare
parere:e ca si cum,istoviti de propia persoana cautam un inlocuitor...unii il gasesc intr-o pasiune,obsesie sau cautare de sine.
gasesc in randurile tale imaginea fiintei tale dezbracandu-se de propiul trup si inocenta copilareasca aruncate undeva in patul visarii fara de sfarsit si putintel al refularii...
e minunat cata viata a prins acest personaj in lipsa ta prin tine...
ma sperie totusi viziunea de adult care inabusa pe cea copilareasca...
fanchi draga,admir manuirea ta de a sculpta chip in cuvinte dar nu te lasa coplesita de propia opera facand grseala de a te identifica in mare masuracu ea sau de a te contopi...
las-o sa se dezvolte individual detine si viziteaz-o doar in scrieri fara simtamant,si spun asta in apararea frumusetii de copila ce sade in tine...
scuze de intarziere darm avut ceva probleme cu netul...
pupacesc minunea de pui de om...:*

Fanchi said...

Multumesc frumos, Ralu` :*

Nu, nu o sa ajung sa ma identific sau sa ma contopesc cu ea. E diferita.

Copilul ramane >:D<