Sunday, January 7, 2007

Duminica

Ma plimb printr-o ploaie trista si anosta, rupta de lumea cotidiana intr-o miscare continua. Imi pierd umbrela unde si nu vreau sa ma mai uit in spate dupa ea, parca incercand sa imi pierd grijile in intunericul de duminica, intre stropii ce imi gadila palmele.

E bine acasa. E bine in bucatarie cu tigara aprinsa, cu ochii stinsi, cu tentativa de a ma uita intr-o fotografie ruseasca si ciudata. Imi tin sufletul trist in palma, il privesc cu ochii inchisi si ii daruiesc o lacrima albastra.

Desenez cu mana prin scrum. Desenez o forma fara sa o vad, o forma care se muleaza dupa mine, dupa ritmul respiratiei mele, dupa reminiscentele lui, dupa cantecele acelea, dupa sentimentele astea.

Sufletul meu se misca odata cu fumul si cu un vis vechi si prafuit. Sufletul meu se asaza pe inimioarele de scrum de pe masa.

4 comments:

Anonymous said...

tu nu esti singura. ea de ce e?

tot ala said...

...si la multi ani ;))

Fanchi said...

pentru ca ea e un pesonaj. diferit de mine.

andra said...

so,kid,postul asta mi'a placut mai mult.cel putin inceputul.n'am nimic de criticat,raman cu imaginea unei amprente 'inscrumate' :-j