Monday, November 12, 2007

Caprui Inghetat

Aseara a nins prima data. Stii, imi era dor de ninsoare. Imi era dor sa stau singura sub neonul din care ninge cu amintiri mici si albe si dese si moi si simple si complexe in simplitatea lor.

Acum s-a oprit. Si in jurul neonului, lumea a inghetat. Blocul nu mai clipeste si norii nu mai tremura. Zidul nu mai plange acum pentru iubiri trecute, nu-si mai izbeste palmele de cer.

Lumea a inghetat. Si tu ai inghetat in lumea aceea care pare atat de linistita in imobilitatea ei. Ochii nu iti mai cauta in jur, ci s-au oprit privind in jos, spre mainile care acum nu se mai joaca ci stau cu degetele intinse spre mine. Parul lung ti s-a oprit intr-un mic dans infinitezimal al invizibilitatii miscarii. E atat de liniste. Atat calm si atata fascinatie.

Au inghetat si eu ma plimb printre ei. Printre privirile lor pierdute si printre gandurile lor inpietrite in timp. Timpul ce se scurge pe langa ei si ei nu stiu. Ei stau nemiscati. Tristi. Goliti de sentimente. Goliti de viata.

Poate cand va incepe iar sa ninga, in fulgi isi vor gasi privirile pierdute in gol si sufletul prea rece ca sa mai respire.