Thursday, March 6, 2008

Urma.

Ea sta pe jumatate goala intinsa pe pernele lui albe. Pernele cusute de mama lui, de care isi lipeste spatele gol, imbibandu-le cu fum de tigara.

El se uita la ea, ii mangaie mana, umarul, gatul, ochii. Ea lacrimeaza fara a clipi macar si stie ca se apropie momentul crunt, trist si taios. E de parca o lama de 10, invizibila dar oarecum palpabila, taie o poza in care sunt ei doi. O taie in mijloc si, nemilos, arunca bucatile pe continente diferite, sperand sa nu se mai regaseasca niciodata.

“Tu te-ai intamplat. Esti minunea ce nu o sa o mai gasesc. Pentru ca erai aici, acolo, iubindu-ma neconditionat. Tu… te-ai intamplat si urmele tale nu vor mai putea fi sterse de nicio radiera, de nicio alta amprenta. De niciun alt suflet. Tu, inceput, sfarsit, minune, intamplare, fericire, iubire, totul.”

Cand cuvintele lui nu isi mai gasesc glas, o umbra iese incet din camera, lasand in urma parfum feminin si o tigara fumegand.

5 comments:

Anonymous said...

''lasand in urma parfum feminin si o tigara fumegand''

Fanchi said...

:) Sa inteleg ca ti-a placut asta, anonimule?

Anonymous said...

Mi-a placut :)

Fanchi said...

Multumesc :)

Anonymous said...

ceea ce I was privire pentru, multumesc