Sunday, April 13, 2008

Uita [-te]

Ai uitat deja, nu?

Sunt sigura ca ai uitat.

Pentru ca atunci cand totul se intampla, lumea uitase cu totul de noi, si noi uitasem cu totul de noi. De aceea ai uitat.

Si pentru ca ploua. Cu stropi mari si cafenii peste gri-ul nostru, acoperindu-ne miscarile cu pasle de ganduri.

Si poate pentru ca erau tei in jurul nostru. Tei mari ce miroseau a primavara si a seri pierdute de mana in parc, cu ochii spre gene timide. Tei ce ne ascundeau intre frunze si parfum dulceag.

Poate si pentru ca ne uitam in gol si nu ziceam nimic, desi atunci ar fi trebuit sa fi spus totul. Povesti din spatele unor cuvinte. Lumi din spatele unor cuvinte. Oameni in spatele cuintelor.

Sau poate pentru ca eram mult prea adanciti in spatiul dintre noi, in campuri energetice anexe, in arcuiri de vant si petale.

Ai uitat deja, nu?