Friday, November 14, 2008

Ascunsa intr-un ceas de mana...

Ascunsa intr-un ceas de mana, ea asculta timpul ce-i spunea povesti. Incet, cu pasi domoli, se plimba printre cifre si ace, in camera ei ferita de lume.
Poate ca inainte i-ar fi pasat ca timpul nu vroia sa o astepte, dar acum, pitita in timp, contempla firav ticaitul ce ii era zgomot de fond. Vedea lumea de pe mana lui, fiecare detaliu, fiecare fata si fiecare mana. Era acolo, langa el, experimentand mental tot ceea ce el simtea si atingea. El ii simtea prezenta, ca o fantasma ce-i purta pasii.
Timpul ei trecea, ea se balansa pe secundar ca pe un leagan, sarea pe minutar si se misca lent odata cu el, dansand ore si minute. Uneori ea canta si atunci el, auzindu-i vocea stinsa, zambea fara sa stie de ce. Cand ea plangea, timpul isi castiga independenta si alerga nebun inainte si inapoi, insesizabil. Timpul o simtea acolo si ii spunea povestea lui eterna, pendularea nesfarsita la care era supus.
Dar el, el o purta la incheietura fara sa-si dea seama, nestiind ce-i parfuma mana cu scortisoara. Simtea ca iubeste ceva nevazut, o entitate ce-i bantuia mintea. El o stia acolo, la fel ca timpul, mereu acolo. Stiind asta, ea il iubea mai mult si zambea un zambet frant, constienta ca el nu va fi niciodata tangibil.

4 comments:

ma ning in fluturi said...

multumesc pentru aceste randuri :)

Anonymous said...

mi-a placut..mai vreau ,mai vreau!!!

Fanchi said...

Cu drag :)

multumesc

ma ning in fluturi said...

sa stii ca ti-am predat o leapsa pe blog :D daca esti interesata..:D