Friday, January 23, 2009

Mecanic.

Ma vezi din nou dupa atata timp. Ani de schimbari, de maturizari, de frangeri, reculegeri, iubiri, carti, pasi, toamne, frunze, plaje, calatorii. Intre noi au fost toate astea, fiecare ma trimitea cu cate un pas mai departe de tine, de copiii aia doi din parc.
Ma iei in brate ca si cum ai imbratisa un vechi coleg din clasa I, cu care nu ai vorbit niciodata prea mult, dar situatia oarecum ti-o cere. Remarci superficiale, mereu le-am urat pe asta, imi par ca ma indeparteaza. O doza de Cola cu un pai negru, o tigara care-mi face mainile sa se opreasca din tremurat, o hartie rupta in bucatele in buzunar. Stam fata in fata, parca nu ne-am fi cunoscut. Ah, ce dor imi era de tine; cat de schimbat si de acelasi esti; cat de departe e copilul; cat de departe esti tu!
Plecam, “ne vedem curand, sunt prin preajma”. Esti aproape mereu, cativa metri, doua telefoane. Te vad, te ignor, ma vezi, trec pe langa tine, ma opresc, ma privesti, imi tremura vocea, plec, ma uit inapoi, te vreau.
Fumez, ma misc in ritmul unui sunet pe care nu il deslusesc. Miroase a gheata, a cald si a menta, a ameteala dulce si vapori de alcool. Dansez si te vad, undeva mai departe, imi zambesti complicitar, inchid ochii. Mi-e dor de tine.
Vii, ma iei de mana si alergam. Cliseule, opreste-te, te rog. Unde mergem? Ma opresti, ma asezi, ma atingi. Te privesc, de ce nu pot sa ma uit altundeva? Involuntar te mangai cu toata palma, ca centrii tactili sa te aboarba in totalitate. E liniste, pentru prima data nu mai e realitate, e doar noi. Ma strangi, ma saruti, ma atingi, ma iubesti, ma tii, ma faci sa zambesc, zambim, suntem departe.
Plec fumand o tigara. Atat a fost totul. Doar cateva fumuri pe care le-am tras cu atata sete pentru ca tocmai atunci aveam nevoie de o tigara. Doar particule ce se degradeaza rapid in aer, cum se distrug cerculetele de fum.
“Dormeai? Stii, azi mi-e dor de tine. Poti sa ma iei de mana?”