Friday, September 4, 2009

Gri

“Lasati orice speranta, voi cei ce intrati” (Dante).
Uneori ai senzatia ca asta scrie pe sufletul celor cu care interactionezi. Ca te avertizeaza sa nu mai ai asteptari, visuri, ganduri marete. Si-ti pare rau. Iti pare rau ca ai ajuns intr-un cvasi infern fictive, din care nu mai poti sa te ridici pentru ca ei nu te mai lasa sa zbori.
E ciudat cand iti dai seama ca totul tau s-a intors pe dos. Ca in loc sa spui “dragoste”, “frumos”, “zbor”, poti zice doar “cacat” si “jeg”. Ca, in loc sa visezi lumi pictate in acuarela, pe care le modelezi cum vrei tu, lumi care te faceau sa plutesti cu ploaia, acum ai ochii larg deschisi spre un univers in carbune, cu miros de praf si de hoit. Incerci sa-ti strangi pleoapele, sa iti pui mainile pe fata, dar nu poti decat sa privesti continuu, sa cazi in propria-ti depresie, sa te scalzi in deznadejde, in urat si in lugubru.
Cand oamenii rad, un sunet dement impresoara pretutindeni-ul, pielea devine aspra si capul iti plesneste, iar singura ta dorinta e sa te ingropi in mal, sa nu auzi nimic din isteria ce te-nconjoara. Dar nu o sa poti, ar fi prea usor sa te sufoci in liniste.
Uneori inca speri ca e doar un vis, ca te vei trezi si ea va fi langa tine, iar tu te vei uita cat de linistita doarme cu mana ta peste mana ei, o vei saruta incet si vei merge sa faci cafeaua. Dar cvasi-infernul fictiv e acum realitatea, iar ea e cel mai frumos vis, pe care nu-l vei mai putea visa niciodata.

4 comments:

ma ning in fluturi said...

>:D< o imbratisare virtuala pentru a colora gri-ul tau in verde :)

Cecer said...

Si eu adorm toamna cu cineva in gand. Si am impresia ca ma trezesc la el.
Insa...


Te-imbratisez, draga A.

justvave said...

E atât de adevărat ceea ce spui şi totuşi doare. Adevărul acesta chiar doare, dar parcă nu mai doare la fel. Pare o durere mai dulce [ca o durere de dinţi cauzată de prea multe dulciuri].

Anonymous said...

Curat...fictiv...da, adevarat fictiv....