Tuesday, August 13, 2013

Prea mult.



Cât timp a trecut? Prea mult? 

Atât de mult încât ceasurile de mână nu mai miros a scorțișoară și podelele nu mai fug pentru ca îți înfigi tocurile în ele așa cum înfigi fiecare ciob rămas din suflet în orice sentiment nobil și frumos.

Spunea cineva că Mara e doar o altă „ea” învăluită în cinism, fum de țigară și sarcasm. Ce ușor e să nu te uiți dincolo de niște ochi triști și mâini tremurânde. Ce ușor e să te ascunzi atât de bine după suprafețe bine clădite și aparent opace. 

Te mai gândești uneori cât de frumos era verdele? Cât de ușor era înainte de atâtea sticle de vin? Cât de liniște era în tine înainte de atât de multe perindări alte atâtor mâini pe corpul tău? Și atât de puține pe suflet? 

Când a plecat sufletul tău? Când au ajuns atingerile pur fizice? Și de ce le-ai lăsat așa? De ce nu le-ai oprit? 

Pentru că blugii sunt mai ușor de luat de pe jos decât bucăți de simțire. Pentru că un sutien se desface mai ușor decât o inimă. Și pentru că e mai simplu să te dezbraci de lenjerie decât de carcase de fier, suprapuse unele peste altele, cu fiecare parte frântă de suflet.

2 comments:

Monica Ias said...

Straight into my heart. Seems like it's a phase in everybody's existence..

Monica Ias said...

Straight into my heart. Seems like it's a phase in everybody's existence..