Sunday, January 28, 2007

Marti noapte?

Stiu care e gresala pe care o repet intr-una, fara sa fiu atenta la sufletul meu si la ce se poate crea acolo unde la un moment dat erau sentimente, fara sa imi pese de repercusiuni, fara sa vad unde ma avant, si in ce neant ma prabusesc cu o constanta groteasca, noapte dupa noapte, pas dupa pas.

In fiecare seara, ma pun in pat langa tine, langa golul pe care l-ai lasat. In fiecare seara adorm cu mana pe perna, iar de pe noptiera ma vegheaza scrumiera din care inca iese fumul ultimei tigari, ultimei amintiri.

In fiecare seara adorm cu gandurile departe, cu mintea acolo… la ultimul schimb de priviri, la ultimul ceai impreuna, la ultima frunza care s-a rupt sub piciorul tau. Si in fiecare seara fumul din scrumiera se pierde in camera, in rotocoale tremurande.

Nu vreau sa ma mai torturez asa cum fac mereu. Nu vreau sa iti pastrez amintirea in noul meu castel. Nu vreau nici sa iti dau drumul din palma si sa te pierzi in rotocoale albastre de amintiri. Nu vreau sa ma mai joc cu urmele mainilor tale de pe perna. Nu vreau sa renunt, dar nu vreau sa ramai.

Vreau doar ca amintirea ta sa ramana ca si neonul de afara, care palpaie si imi lasa timp pentru un intuneric periodic de care am nevoie.

Friday, January 26, 2007

O alta luni?

Inca te mai caut. Cu privirea rugatoare, cu mainile tremurand si cu sufletul ingropat intr-o spaima ciudata.

Imi aprind tigara si sper ca, dupa ce deschid ochii inlacrimati de la fum, sa fii tu aici.

Inca te mai caut. In spatele fumului ce-mi abureste mintea, in spatele minciunilor, in spatele fetelor cadaverice care ma inconjoara, in spatele cuvintelor si aproape de mine.

Ma amestec cu scrumul si fug din propriu-mi corp intr-o rafala de vant, intre frunze si praf, intre amintiri si dorinta de uitare.

Intuneric si ruine. Imi construiesc un nou „eu”, cu imaginile vazute prin buricele degetelor. Imi proiectez imaginea pe suflet, uitand esteticul, uitand lumina, lasand ochii inchisi, pastrand sentimente si asteptari oarbe; constructii inegale, margini neslefuite si tigari aprinse, parfum dulceag de scortisoara si muzica in surdina, lacrimi ce-si sapa locul in noile ziduri, zambete care alcatuiesc ferestrele mari.

Inca te mai caut. In colosala-mi constructie, in pereti vechi ai mintii, in cufarul prafuit cu amintiri.

Inca ma mai caut. In tine. In ceea ce ai fost. In ceea ce nu mai esti. In ce sunt eu acum.

Sunday, January 7, 2007

Duminica

Ma plimb printr-o ploaie trista si anosta, rupta de lumea cotidiana intr-o miscare continua. Imi pierd umbrela unde si nu vreau sa ma mai uit in spate dupa ea, parca incercand sa imi pierd grijile in intunericul de duminica, intre stropii ce imi gadila palmele.

E bine acasa. E bine in bucatarie cu tigara aprinsa, cu ochii stinsi, cu tentativa de a ma uita intr-o fotografie ruseasca si ciudata. Imi tin sufletul trist in palma, il privesc cu ochii inchisi si ii daruiesc o lacrima albastra.

Desenez cu mana prin scrum. Desenez o forma fara sa o vad, o forma care se muleaza dupa mine, dupa ritmul respiratiei mele, dupa reminiscentele lui, dupa cantecele acelea, dupa sentimentele astea.

Sufletul meu se misca odata cu fumul si cu un vis vechi si prafuit. Sufletul meu se asaza pe inimioarele de scrum de pe masa.